Ceva de mai demult…..

Fuge cu visele mele.Imi lasa pe fata noi randuri parca sculptate cu cel mai fin instrument.Un ac de pick-up.De platan.De turntable.De fiecare data cand ma viziteaza sa-mi asculte melodia adauga cate un vers.Ei tot isi zic “asta e”…pentru mine asta niciodata nu a mers.Asta ce e?Ce e asta?Cine sunt eu?Cine esti tu?Daca nu ma intelegi cum suntem noi?Cine sunt ei si de ce suntem impotriva lor mereu?Mi-e foarte rau.Corpul meu uraste tratamentul crud la care il supun fara mila.Mila.Ce este mila?E sentimentul care te incearca cand vezi vreun nenorocit, un documentar despre cancer….un drogat cu sclipirea disparuta demult din privirea lui.E bunatatea din tine care iti sopteste ca esti egoist.Si dupa ce termini de ascultat ce zice unu sau altul…sau mila iti dispare cu privirea dupa cine stie ce pustoaica cu 10 ani mai tanara ca tine, cu corpul ei proaspat si nerusinat miscand lasciv parti de care nu era constienta pana de curand cand a vazut ca daca se misca asa seminaristul ii trece cu vederea lipsa din clasa atata timp cat e acolo la un nechezol, o cafea ofilita la plic…..Dar s-o lasam pe ea.Si eu ma uit dupa ea…..cred ca asa se simte si tigrul cand adulmeca prada……doar ca eu nu atac.Eu imi refuz placerile.Mai bine pe ale mele decat pe ale tale.Sunt o fiinta puternica pana la urma.Traiesc fara de mireasma, fara de urma.Fara de turma.

~ by praetorisme on December 13, 2009.