M-am hotarat sa continui asa….numeric.
Pentru ca viata se invarte in jurul cifrelor.
Intr-o lume dominata de numere speranta se gaseste mereu arestata de politia economica.E o realitate .Omul si-a facut rost si apoi plictisit s-a regasit prost si nu a putut sa-si construiasca decat inchisoarea asta.Inchisoarea numerelor. In lumea in care traim prostia si ignoranta sunt cele 2 curve care raspandesc boala lor oriunde pasesc, ele au scoala lor, oamenii scriu in zadar pe coala lor, cu un pahar de amar lipit de buzele lor, si isi repeta in zadar “Mi-e frica sa mor”.De parca timpul pleaca urechea la balada lor.Nu…….timpul danseaza lambada calcand peste mandria si frumusetea noastra doar pentru a ne lasa goi si incapabili sa intelegem care e sensul.Daca nu stiai deja….asta e mersul.Asta e! Ce putem sa facem decat sa privim inapoi la cine am fost si sa ne miram cine am devenit .Am citit pe undeva ca….corpul nostru e o reflectie a ceea ce suntem.Eu cred ca e o reflectie distorsionata a ceea ce suntem fortati sa devenim.Dar de ajuns cu intelepciunea umana.Tot ce societatea moderna emana e mirosul asta de gunoi artificial.Aseara conducand masina mea imensa care consuma mai multa benzina decat ma consum eu cand ma gandesc la neputinta mea, am observat o mireasma placuta…….si mi-am adus aminte de un sentiment de demult.Era mirosul copacilor intr-o seara de vara dupa o zi extrem de calduroasa.De-o-data eram la intrarea in casa bunicilor mei si ma uitam mirat cum fluturele ala se chinuia sa intre in globul plin de lumina .Bunicul mirat de starea asta neasteptata de liniste se apropie de mine si ma intreaba la ce ma uit……nu scot un cuvant de frica sa nu ii rup concentrarea fluturelui dar ridic mana si o indrept spre intrarea in baraca unde stateau tacute toate sculele lu’ tataie.El izbucnste intr-un ras isteric si incepe sa-mi spuna povestea fluturelui care a fost blestemat cand era o faptura luminoasa sa caute lumina doar noaptea si sa nu poata deveni una cu lumina din cauza corpului lui intunecat.
Am adormit acolo pe treptele casei batranesti ascultand povestea lui……si acum realizez cat de mult seman cu fluturele.Lumina mea e ascunsa sub piele si os, nevazuta si nepatrunsa de numere…
E cald iar.Ma ascund pana la noapte si apoi caut lumina unui bar sa beau un pahar si sa ma uit la toti cei din jur intrebandu-ma daca ei au timp….la fel ca mine sa se gandeasca la toate astea….intre plata la masina, un plin de benzina, un imprumut pentru o casa, o seara in oras, o haina frumoasa, christmas…si toate cele. Off….gandurile mele!
