Ceva de mai demult…..

Fuge cu visele mele.Imi lasa pe fata noi randuri parca sculptate cu cel mai fin instrument.Un ac de pick-up.De platan.De turntable.De fiecare data cand ma viziteaza sa-mi asculte melodia adauga cate un vers.Ei tot isi zic “asta e”…pentru mine asta niciodata nu a mers.Asta ce e?Ce e asta?Cine sunt eu?Cine esti tu?Daca nu ma intelegi cum suntem noi?Cine sunt ei si de ce suntem impotriva lor mereu?Mi-e foarte rau.Corpul meu uraste tratamentul crud la care il supun fara mila.Mila.Ce este mila?E sentimentul care te incearca cand vezi vreun nenorocit, un documentar despre cancer….un drogat cu sclipirea disparuta demult din privirea lui.E bunatatea din tine care iti sopteste ca esti egoist.Si dupa ce termini de ascultat ce zice unu sau altul…sau mila iti dispare cu privirea dupa cine stie ce pustoaica cu 10 ani mai tanara ca tine, cu corpul ei proaspat si nerusinat miscand lasciv parti de care nu era constienta pana de curand cand a vazut ca daca se misca asa seminaristul ii trece cu vederea lipsa din clasa atata timp cat e acolo la un nechezol, o cafea ofilita la plic…..Dar s-o lasam pe ea.Si eu ma uit dupa ea…..cred ca asa se simte si tigrul cand adulmeca prada……doar ca eu nu atac.Eu imi refuz placerile.Mai bine pe ale mele decat pe ale tale.Sunt o fiinta puternica pana la urma.Traiesc fara de mireasma, fara de urma.Fara de turma.

4

As vrea sa iti spun ceva nou dar ochii mei iti spun deja de ceva vreme povestea mea de fiecare data cand ii intalnesti.Gura poate sa zica ce o vrea mintea dar ochii tot soptesc miseleste ce spune sufletul.Nu-s un bun mincionos….nu am cerut sa fiu asa de onest.Undeva in trecut, fie ca e educatia pe care am primit-o sau un fel de preconditie, cum am sa fiu eu inauntru a fost hotarat.Eu nu vreau sa te las sa stii tot.Nu vreau si nu pot.Nu iau si nu socot ca e corect fata de tine.Sunt probleme vechi ce traiesc in casa asta ruginita.Sunt indoieli si defecte sub pielea asta batatorita.Nu.Nu zic ca trebuie sau vreau sa ma vezi ca un erou.Nu sunt asa de puternic iar viata mea nu-i un show.Nu vreau decat sa strig si in soaptele tale sa am ecou.Am privit azi in sus cautand sa ma simt mic.Nu am reusit.M-am simtit un gigant cand in jos am privit.Viata are un mod elegant de a potrivi una cu alta, unu cu alta, unu cu altu…..dar sunt putini cei pe care poti sa spui ca te sustin si ii sustii.Ei iti merita eforturile.Ei sunt focul de tabara si corturile in care se vor arde unele amintiri si vor fi protejate de intunecata noapte altele.Asta imi repet.Nu, nu vreau sa crezi ca iti cer sa cedezi la raceala asta pt care te-ai antrenat asa de multa vreme.Mi-am facut si io toate aceste teme cand a fost vremea sa le fac.Ceasul o ora tarzie geme.Mos Ene pe gene tot calca.NU nu vorbesc despre A.D.N sau A.R.N………

Te pupa din cripta acelasi amant criptic cu aceeasi piele fripta si acelasi cap eliptic.

3

Daca m-as opri subit din a vorbi intr-o zi ce-ai zice?Ce-ai zice daca ingerii mi-au soptit ca lumea nu merita vocea mea?Am obosit.NU credeam ca am sa spun asta atat de curand.Aia de la soarta mi-au dat mare spatele sa imi car si sa iti car pacatele…..dar am obosit!!!Am strigat cu toata puterea si nu am scos nici un sunet…….o fi pentru ca in padurea asta sunt singur…….daca eu sau copacii de aici, daca apa sau stancile sau chiar pamantul din care ne-am nascut striga……….si voi nu sunteti aici…….oare fac un zgomot?”De ce asa de sumbru si negativ de-o-data?” imi zice “EU-ul”.Pentru ca nu meritati.Ma doare corpul cumplit…….n-ai cum sa-mi intelegi suferinta….ea nu e de la durerile corpului…..nuuuuu…….corpul nu poate sa doara atata de mult incat sa simt cea mai mica molecula a sufetului strigand neputincioasa de durere.

Atat deocamdata din padure……

2

M-am hotarat sa continui asa….numeric.

Pentru ca viata se invarte in jurul cifrelor.

Intr-o lume dominata de numere speranta se gaseste mereu arestata de politia economica.E o realitate .Omul si-a facut rost si apoi plictisit s-a regasit prost si nu a putut sa-si construiasca decat inchisoarea asta.Inchisoarea numerelor. In lumea in care traim prostia si ignoranta sunt cele 2 curve care raspandesc boala lor oriunde pasesc, ele au scoala lor, oamenii scriu in zadar pe coala lor, cu un pahar de amar lipit de buzele lor, si isi repeta in zadar “Mi-e frica sa mor”.De parca timpul pleaca urechea la balada lor.Nu…….timpul danseaza lambada calcand peste mandria si frumusetea noastra doar pentru a ne lasa goi si incapabili sa intelegem care e sensul.Daca nu stiai deja….asta e mersul.Asta e! Ce putem sa facem decat sa privim inapoi la cine am fost si sa ne miram cine am devenit .Am citit pe undeva ca….corpul nostru e o reflectie a ceea ce suntem.Eu cred ca e o reflectie distorsionata a ceea ce suntem fortati sa devenim.Dar de ajuns cu intelepciunea umana.Tot ce societatea moderna emana e mirosul asta de gunoi artificial.Aseara conducand masina mea imensa care consuma mai multa benzina decat ma consum eu cand ma gandesc la neputinta mea, am observat o mireasma placuta…….si mi-am adus aminte de un sentiment de demult.Era mirosul copacilor intr-o seara de vara dupa o zi extrem de calduroasa.De-o-data eram la intrarea in casa bunicilor mei si ma uitam mirat cum fluturele ala se chinuia sa intre in globul plin de lumina .Bunicul mirat de starea asta neasteptata de liniste se apropie de mine si ma intreaba la ce ma uit……nu scot un cuvant de frica sa nu ii rup concentrarea fluturelui dar ridic mana si o indrept spre intrarea in baraca unde stateau tacute toate sculele lu’ tataie.El izbucnste intr-un ras isteric si incepe sa-mi spuna povestea fluturelui care a fost blestemat cand era o faptura luminoasa sa caute lumina doar noaptea si sa nu poata deveni una cu lumina din cauza corpului lui intunecat.

Am adormit acolo pe treptele casei batranesti ascultand povestea lui……si acum realizez cat de mult seman cu fluturele.Lumina mea e ascunsa sub piele si os, nevazuta si nepatrunsa de numere…

E cald iar.Ma ascund pana la noapte si apoi caut lumina unui bar sa beau un pahar si sa ma uit la toti cei din jur intrebandu-ma daca ei au timp….la fel ca mine sa se gandeasca la toate astea….intre plata la masina, un plin de benzina, un imprumut pentru o casa, o seara in oras, o haina frumoasa, christmas…si toate cele. Off….gandurile mele!

1

Eu m-am nascut pe 2 dar cifra asta nu mai inseamna nimic.Eu sunt 1.Sigur…am 2 maini, 2 picioare, 2 ochi, 2 urechi, 2 nari, dar per total sunt 1.1 cu tot, 1 cu pamantul, 1 cu cerul, 1 si atat.Asta e blogul numarul 1.Poate pentru ca e primul ar trebui sa fie despre el si despre mine in acelasi timp….pentru ca la o adica, el si eu suntem 1.

Nu stiu daca are sens ce zic aici.Nu pentru tine…desi ca mine si tu esti tot 1.

De ajuns cu justificarile.

Tot ce am sa zic aici e just si nu are nevoie de explicatii pentru ca refuz sa spun ceva mai mult de 1 data.

In lumea lui 1 e loc de 2….dar nu se intampla.As vrea ca cineva sa inteleaga ce spun aici.Eu sunt 1 dificil…schimbator ca vantul…doar cuvantul mie imi vine facil…fara sa incerc….fara sa il chem, fara sa strig neputincios ca vreau un instrument.De multe ori am un sentiment de neputinta si apoi imi reamintesc ca sunt 1.Si pentru ca nu e 1 acolo ca mine concid ca sunt singurul zeu de care trebuie sa trag, de care sa  ma rog, pe care sa-l mistific si apoi sa-l ingrop odata ce invat umilinta.Eu cred ca asta e credinta….

Si totusi de ce am nevoie de 2?Nu as putea spune tot in 1?Ah….da….nu pot pentru ca schimbarea vine cu sau fara ca eu sa aprob asa ca pana si in lumea lui zeul asta e rob.

E cert ma invart in cerc si apoi cad inert la podea obosit de lumea lor si lumea mea!

Si tot am nevoie de 2….pentru ca sa am ce scrie pe ecran si pe foi…..cum scrie viata in riduri pe noi.